Tocmai ce-aveam de gand sa ma <usurez> sufleteste pe blogul de fatza. Insa am constatat ca am uitat parola. Dupa ce am fost urecheata de gmail si cu nanaitza de rigoare am reusit sa intru, dar...am intrat de pomana pentru ca, intr-un mare fel, am uitat ce-am vrut sa zic.
Fiul din dotare inca minor si inca inrolat la gradinita, cica e in vacanta. E foarte odihnit. Prea odihnit as putea spune. Iar eu pup peretii cand mai apuc sa ma mai sprijin de cate unul, caci sunt singurul meu sprijin acum la batranete.
Pentru cotoroantele care abia asteapta sa-mi dea sfaturi d-alea de pe vremea lui Columb le zic politicos din start: hai sictir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza